Agricultori, meșteșugari și războinici iscusiți, dacii, strămoșii antici ai românilor, au locuit pe teritoriul României zilelor noastre, cu predilecție în zona Transilvaniei. Mitologia lor complexă i-a transformat într-un popor vestit, menționat de Herodot și alți renumiți istorici ai vremii.
Contemporani cu grecii si romanii antici, dacii, strămoșii românilor de astăzi, au fost o civilizație ce a excelat în agricultură și meșteșuguri.
Credința dacilor în nemurire a generat o mitologie complexă, comparativă cu mitologia greacă și romană antică, care i-a determinat, între multe altele, să fie adepți și mari maeștrii ai medicinei naturiste. De asemenea, mitul vârcolacului a pornit din inima Daciei, Legenda Marelui Lup Alb fiind prima menționare consemnată a acestui personaj fantastic. Cultul, legătura dacilor cu animalul lor totemic, lupul, s-a păstrat pe tot parcursul existenței lor, punându-și profund amprenta asupra stilului de viață, îndeosebi asupra strategiei militare care i-a făcut cel mai puternic și respectat adversar de către marele Imperiu Roman; dârzenia și vitejia dacilor a fost imortalizată pe pe celebra Columnă a lui Traian din Roma.
Dacii, strămoșii românilor de astăzi, au fost un popor care a locuit pe teritoriul actual al României, în Europa de Est, cu predilecție în zona Transilvaniei zilelor noastre. Dacii s-au desprins din marea masă a triburilor indo-europene (precursorii majorității popoarelor Europene), cunoscând o creștere demografică, dezoltare economică și o extindere a rețelei de așezări între secolele 3-1 î. Hr.
Etimologia numelui „daci” vine de la cuvântul „daos” din străvechea limbă frigană, care se traduce prin lup. Dacii se numeau daoi, iar legătura cu simbolistica lupului va continua pe tot parcursul existenței lor, acest lucru explicând și forma de lup a stindardului dac.[1] [2] [3] [4]
Bărbații daci erau vânjoși cu trăsături aspre, purtau barbă și păr lung, iar femeile dace erau de o frumusețe aspră, chiar severă, dar expresivă. Portul și hainele dacilor se aseamănă cu portul tradițional românesc actual. Elementele mitologice dacice se regăsesc astăzi în motivele tradiționale cusute pe costum astfel fiecare model având un mesaj social și spiritual.[5] [6] [7] [8] [9]
Munții Carpați au fost un mediu propice pentru dezvoltarea economică a dacilor în primul rând datorită practicării strămutării animalelor de la deal la munte, în funcție de anotimpuri, (practică denumită „transhumanță”), ocupația lor principală fiind oieritul. Pentru practicarea păstoritului dacii și-au creat cărări prin munți, cu scopul de a ajunge la pășunile îmbelșugate ale Carpaților.
Transalpina este astăzi cea mai faimoasă rută turistică, șoseaua aflată la cea mai înalta altitudine ce traversează Munții Carpați și pe lângă care încă se practică transhumanța, tradiție păstrată de la daci până astăzi.[10] [11] [12]
În afară de transhumanță dacii erau renumiți și pentru apicultura și știința utilizării plantelor medicinale. Tradiția producerii de miere și a culegerii plantelor medicinale s-a menținut până în ziua de astăzi la nivelul satului tradițional transilvănean iar lucrări antice din secolul I și II î.Hr. atestă faptul că practicanții daci ai medicinei naturiste aveau principii asemănătoare celor ale școlii lui Hipocrate, părintele medicinei.
Știința utilizării plantelor medicinale era împletită cu latura spiritual-mistică a poporului dac, transpusă în bogata mitologie dacică. Astfel, conform zeității supreme dacice, Zalmoxe, nu se putea încerca vindecarea trupului fără tămăduirea sufletului. În acest fel poporul dac a demonstrat că a înțeles legătura trupului cu sufletul, aceste noțiuni de psiho-somatică fiind probabil un element extrem de rar întâlnit în vremea respectivă.[13] [14]
Dacii credeau în nemurirea sufletului, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială la cea spirituală peste care guverna Zamolxes. Îmbinarea armonioasă cu creștinismul a dus la conservarea unor aspecte și tradiții, zeitățile dacice transformându-se astfel în personaje creștine precum Sf. Ilie sau personaje din basmele românești ca Făt Frumos (fiul soarelui) și Ileana Cosânzeana (fiica lunii).[15] [16] [17] [18]
Pentru daci, descântecele și vrăjile combinate cu acțiunea plantelor aveau un rol extrem de important în tratarea oricărui tip de afecțiune. Mitologia dacică, predecesoarea folclorului românesc, a fost puternic influențată de aceste credințe, lăsând în urmă atât numeroase personaje legendare, cât și unele superstiții și legende care dăinuie și astăzi.
Vârcolacul și strigoiul (vampirul) sunt doar două personaje fantastice cu rădăcini în mitologia dacică. Minunatele povești ale românilor acoperă teme filosofice precum ciclicitatea, atemporalitatea sau relația omului cu natura, majoritatea aspectelor fiind practic reminiscențe ale miturilor dacice.[19] [20]
Fiind meșteșugari, dacii prelucrau lutul pentru a crea obiecte de ceramică, în acest fel continuând tradiția Cucutenilor, (5500-3500 î.Hr., cea mai veche civilizație a Europei), care deja foloseau roata olarului. La rândul lor, dacii au folosit roata olarului încă din secolul V î. Hr., reușind astfel să dea naștere unui număr impresionant de obiecte de calitate din ceramică. Continuitatea acestei tradiții s-a păstrat în zilele noastre, teritoriul Lumii Transilvănene cuprinzând numeroase și importante centre de ceramică.
Meșterii daci utilizau tehnici diverse și complexe pentru a crea bijuterii cât mai atrăgătoare, stăpânind chiar și tehnica suflării cu aur. Aurul dacic avea o puritate recunoscută încă din antichitate, motiv pentru care nu trebuiau multe procedee tehnice pentru purificarea sa. De asemenea, dacii erau foarte iscusiți și în a prelucra bronzul, arama și argintul, dovadă în acest sens fiind o serie de unelte agricole (și nu numai) găsite de arheologi, care relevă măiestria artistică dar și funcțională a produselor create de ei.[21]
Unul dintre principalele motive pentru invadarea Daciei de către Imperiul Roman a fost rezerva de aur a dacilor. Sursele păstrate indică faptul că rezerva de aur a dacilor se învârtea în jurul cifrei de 165 de tone, pe lângă acestea dacii mai având 300 de tone de argint. Pentru o comparație actuală, rezerva de aur a Daciei i-ar fi situat între primele 25 de țări din lume în anul 2015, peste țări ca Suedia, Brazilia sau Singapore.
Printre inovațiile dacilor putem număra și „falxul”, un fel de seceră, mai mică decât săbiile lungi tipice perioadei respective. Falxul era arma de luptă a dacilor și apare figurată pe numeroase monumente și pe monede din perioada secolelor II-III d. Hr, cele mai multe reprezentări fiind pe Columna lui Traian de la Roma. Falxul era o armă mânuită cu ambele brațe, care a provocat atâta teamă în rândul soldaților romani încât aceștia au fost nevoiți să își schimbe complet armurile pentru a putea lupta de la egal la egal cu oponenții daci.[22] [23] [24]
Cetățile dacilor se numeau dave iar dispunerea lor ne prezintă foarte clar sistemul de apărare dac, înglobat în sistemul muntos al Carpaților. Descoperirea zidurilor de piatră, a teraselor și a platformelor care urmează contururile vârfului stâncos aproape inaccesibil dovedește o veche tradiție dacică în alegerea locului pentru fortificații. Legătura cu natura a reprezentat un adevărat mod de viață pentru daci iar cel mai bine conservat ansamblu dacic este Sarmizegetusa Regia, o contrucție-sanctuar similară faimosului Stonehenge, amplasată în mijlocul naturii.[25]
Dacii erau o forță militară de temut, procedee lor tactice variind de la bătălii în unghi ascuțit pentru a străpunge liniile inamice, până la lupte defensive de gherilă. Pe lângă acestea, în mijlocul luptei, dacii se comportau cu o duritate comparabilă cu cea a lupilor, până și stindardul (numit Draco) lor fiind un dragon cu cap de lup. Astfel, poporul dac a fost cucerit cu foarte mari greutăți și pierderi de către Imperiul Roman, în urma a două războaie, iar drept urmare contopirii celor două popoare a luat naștere poporul român.[26]
Moștenirea dacilor nu se rezumă doar la artefacte și situri areheologice, pentru că tradițiile și obiceiurile lor au avut un rol covârșitor în formarea folclorului românesc, folclor care stă la baza conceptelor prin care Transylvania World scoate la lumină și introduce ca brand o nișă din ce în ce mai relevantă, aflată în continuă expansiune.[27] [28]
Notă: Conceptele Transylvania World sunt parte integrantă din brandul asociației, iar folosirea lor trebuie să citeze sursa și să facă trimitere spre acest site.Descoperă mitologia dacică pe site-ul nostru www.TransylvaniaOfficial.com
