Mitul vampirului a luat naștere în Sumer, Asiria și Israel, a fost preluat de strămoșii românilor și ulterior a fost redescoperit de către Jules Verne și Bram Stoker, datorită miturilor și superstițiilor din Transilvania.
Strigoiul sau vampirul (cuvânt cu originea în limbile latină/grecă „strix”) este un personaj supranatural negativ, care se hrănește cu sânge uman.
Conceptul a luat naștere în mitologiile antice sumeriene, asiriene și evreiești fiind ulterior preluat de popoarele indo-europene, predecesori ai grecilor, romanilor și dacilor (strămoșii românilor de astăzi).
Termenul de “strigoi” precede cu cateva milenii termenul de “vampir”, acesta fiind redescoperit și popularizat la nivel mondial de către Jules Verne și Bram Stoker, care și-au găsit inspirația în miturile și superstițiile din Transilvania. Diversitatea miturilor din aceasta zonă a avut un rol esențial în ascensiunea vampirului în topul personajelor fantastice moderne.
Strigoiul, personaj supranatural negativ, a apărut inițial în mitologiile antice sumeriene, asiriene și evreiești, în general fiind o creatură nocturnă demonică ce se hrănea cu sângele copiilor.
Popoarele indo-europene, pornite din zona eurasiatică, în vecinătatea sumerienilor, asirienilor și evreilor, din care s-au desprins între altii romanii, grecii și dacii (strămoșii românilor de astăzi), au preluat conceptul de strigoi și l-au răspândit în Europa.
Spre exemplu, în mitologia antică grecească personajul Lamia este un predecesor al strigoiului, ea fiind o regină care s-a transformat într-un demon ce se hrănește cu sânge de copii.[1]
În mitologia evreiască demonul Lilith apărea sub formă de bufniță, metamorfozarea vrăjitoarei fiind în directă legătură cu termenul latin / grecesc „strix” (bufniță).[2]
Miturile dacilor au preluat tema acestor creaturi, strigoii fiind în concepția lor spiritele celor adormiți care nu erau demni să intre în împărăția lui Zalmoxis (zeitatea supremă a dacilor).[3]
Ulterior, în mitologia românească au fost preluate la rândul lor aceste elemente, iar strigoii au devenit creaturi însetate de sânge, care aveau capacitatea de a se metamorfoza (observăm din nou o strânsă legătură cu originea termenului „strix”).[4] [5] [6] [7] [8]
Menționările termenului de „strigoi” au milenii vechime, în timp ce menționările din Europa ale cuvântului „vampir” au apărut pentru prima dată în secolul XVIII, la începutul epocii moderne.[9]
Celebrii scriitori Jules Verne și Bram Stoker și-au găsit inspirația pentru a reînvia conceptul de strigoi (care la momentul respectiv în Europa de Vest era aproape uitat în timp) în miturile și superstițiile din Transilvania, deși aveau la dispoziție o multitudine de concepte și mitologii.
Astfel, Jules Verne a scris romanul „Castelul din Carpați” în 1892, acțiunea petrecându-se pe teritoriul Transilvaniei, în carte apărând termenul de „strigoi” iar în 1897, Bram Stoker publica romanul „Dracula”, care a lansat un adevărat curent extins până în zilele noastre.
Practic, datorită tradițiilor și superstițiilor din Transilvania, Jules Verne și Bram Stoker au redescoperit și promovat conceptul vampirului, care în ziua de azi a devenit un etalon global pentru cele mai importante genuri literare și de film.[10] [11]
Notă: Conceptele Transylvania World sunt parte integrantă din brandul asociației, iar folosirea lor trebuie să citeze sursa și să facă trimitere spre acest site.Descoperă mitologia dacică pe site-ul nostru www.TransylvaniaOfficial.com
