Înconjurată de peisajele mirifice ale Munților Carpați și emanând o atmosferă specifică rustic-medievală, gospodăria transilvăneană stă la baza auto-susținerii satului tradițional și constituie astfel o sursă de produse de consum naturale, unice în Europa.
Gospodăria rurală tradițională din Româmia, situată pe teritoriul Lumii Transilvănene, s-a conservat extrem de bine de-a lungul timpului, păstrându-și multe caracteristici încă din perioada medievală. De talie mică comparativ cu gospodăriile rurale occidentale, gospodăria transilvăneană se autosusține într-un mediu rustic și nepoluat, unic în Europa. Cultivarea produselor bio-alimentare în acest mediu redefinește noțiunea ”produs natural” și generază un brand international de mare căutare pe o nișă ce ia amploare din ce în ce mai mult la nivel global.
Gospodăria transilvăneană din România este elementul de bază al satul tradițional românesc. Ea se integrează perfect în mediul natural, este principala sursă de produse tradiționale și naturale de consum, dar are un rol semnificativ și în ceea ce privește meșteșugurile și artele, în principal folclorul care a fost preluat din mitologia dacică. Gospodăria are un caracter mixt, în cadrul ei petrecându-se acțiunile de bază ale săteanului: agricultura, creșterea animalelor și pomicultura.[1] [2] [3] [4]
Situat de regulă la poalele munților ce definescTransilvania, pe văi sau pe platourile montane, satul se bucură de un mediu cu valoare naturală ridicată plin de biodiversitate dar și de de frumusețea naturală unică a munților Carpați, uneori putând fi întâlnit și la peste 1400 de metri altitudine.
Turistul care vizitează satul sau gospodăria pentru prima oară este întâmpinat de o atmosferă rurală cu iz medieval. Mirosul specific de țară – lemn, fân și flori – combinat cu cântecele păsărilor și sunetele animalelor care colindă libere ulițele satului oferă o experiență cu adevărat de neuitat.
În cadrul gospodăriilor din Transilvania, casa reprezintă reperul la care sunt raportate şi faţă de care sunt ordonate anexele gospodăreşti. Astfel, construcțiile rustice care formează gospodăria sunt așezate după un anumit tipar strâns legat de utilitatea sa. Orice gospodărie tradițională cuprinde mai multe construcții care formează un întreg, locul principal fiind ocupat de clădirea în care locuiește familia.
În jurul casei de locuit de regulă sunt așezate alte utilități rustice, cum ar fi atelierul, lemnăria, șura în care se depozitează nutrețul, cotețul pentru păsări de curte, cocina pentru porci, grajdul pentru vaci și oi, iar în unele locuri se mai pot întâlni și coșerul pentru porumb sau pivnița (în care se depozitează legume, murături, băuturi alcoolice sau produsele puse la conservat).[5] [6] [7] [8]
Cea mai veche civilizație europeană atestată,Civilizaţia Cucuteni, a introdus pe teritoriul Transilvaniei casele construite pe două etaje. Țăranul român a creat o arhitectură proprie a gospodăriei, ce dăinuie încă din perioada medievală, care se încadrează perfect cu mediul natural și care servește desfășurării activităților sale.
Casa tradiţională de regulă este compusă din două sau mai multe camere, tinda care are rol de anticameră și uneori chiar de cămară, prispă (verandă) și bucătărie de vară. În urmă cu aproximativ 100 de ani, camera de locuit avea rol multifuncțional, fiind utilizată atât ca spațiu efectiv de locuit cât și ca spațiu de depozitare pentru diverse bunuri, sau bucătărie în anotimpurile reci. Când casa avea doar două camere, una era destinată pentru locuit iar cealaltă pentru cufărului cu zestre (în care se păstrează portul tradițional și obiectele de valoare).
În zilele noastre se preferă casele cu mai multe camere, uneori pe două nivele, un element distinctiv fiind interestul păstrat pentru utilizarea largă a lemnului.
Particularitatea gospodăriei tradiționale transilvănene este dată chiar de dimensiunile ei mici. Industrializarea puternică ce a acaparat occidentul a eliminat din peisaj majoritatea gospodăriilor tradiționale, Transilvania fiind practic singurul spațiu din Europa unde se mai pot întâlni aceste elemente. Industrializarea pronunțată și dezvoltarea fermelor în Europa, orientate exclusiv spre profit, a condus și la utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice, fapt cu repercursiuni asupra calității produselor.[9] [10] [11] [12]
Gopsodăriile din cadrul satului tradițional transilvănean sunt exact opusul exemplului de mai sus. Familia care deține gospodăria folosește îngrășământ natural, provenit de la propriile animalele. Surplusurile alimentare din produsele gospodăriei ajung să contribuie la hrana animalelor, desăvârșind astfel un circuit închis, într-un mediu nepoluat, ideal pentru agricultură și creșterea animalelor.
Alimentele cu adevărat naturale sunt produse de gospodăriile mici întâlnite pe tot teritoriul Transilvaniei, iar naturalețea produselor se poate determina până și pe baza culorii, mărimii și gustului lor inconfundabil. Preparatele culinare tradiționale folosesc ingrediente naturale din gospodăria proprie iar acest lucru le oferă o savoare unică.
Bucătăria transilvăneană a fost influențată de intersecția culturilor care s-au perindat pe acest teritoriu dar tehnicile și combinarea acestor influențe, prin care sunt făcute produsele, îi conferă unicitate și generează un mediu extrem de propice pentru dezvoltarea turismului culinar. Principalele produse românești sunt diverse tipuri de brânzeturi, lactate, șuncă, conserve realizate în casă : dulcețuri, gemuri, siropuri sau zacusca (gustare realizată din legume).
Sătenii transilvăneni încă folosesc unelte și instalații acționate manual. Plugurile trase de cai sau jugurile trase de boi sunt folosite și în zilele noastre pentru a lucra pământul. Morile din lemn folosite pentru măcinarea cerealelor sunt utilizate de asemenea în Transilvania, laolaltă cu varianta din lemn a mașinii de spălat moderne, păstrată din timpuri străvechi și acționată de forța apei râului.
Din perioada antică se păstrează tradiția culegerii și folosirii plantelor medicinale, prezentă și în zilele noastre. Exact cum făceau dacii, stramoșii românilor de astăzi, sătenii își culeg singuri plantele necesare, pe care le găsesc din abundență pe dealurile și munții învecinați, aceștia punând mare preț pe utilizarea lor în diverse ceaiuri sau tincturi. Rezultatul acestor tratamente naturiste este faptul că țăranul român nu este un obișnuit al cabinetelor medicale, el reușind cu succes să se îngrijească singur mulțumită plantelor medicinale și metodelor păstrate din bătrâni.
Tradițiile ancestrale și medievale s-au conservat extrem de bine în cadrul satelor și implicit în cadrul gospodăriilor. Sărbătorile populare, târgurile, sau obiceiurile vechi de sute de ani sunt ocazii pentru tot satul să celebreze împreună dar și un prilej ideal pentru a strânge la un loc mai multe sate învecinate.
Viața în familie în cadrul unei gospodării se desfășoară în strânsă legătură cu folclorul și tradițiile populare transilvănene. Minunatele povești și legende românești, cu personaje fantastice ca și vârcolacul și strigoiul sunt printre primele lucruri pe care părinții le povestesc copiilor. Astfel se păstrează atât continuitatea lor cât și izul mistic omniprezent pe teritoriul Transilvaniei.
Bărbații se ocupă cu agricultura sau creșterea animalelor în timp ce unii dintre ei se specializează pe meșteșuguri cum ar fi pielărit, cojocărit, potcovit sau sculptură. Femeile se ocupă la rândul lor de întreținerea gospodăriei, prepararea mâncărurilor tradiționale, țesut sau coaserea costumelor populare.[13] [14]
Trebuie remarcat faptul că toate aceste activități au elemente comune, punctul cheie fiind armonia în cadrul gospodăriei. Activitățile sunt interconectate, în acest fel rezultând diverse specializări în cadrul satului. Astfel unii săteni sunt specializați pe producerea de legume, alții pe carne, alții pe produse lactate, iar când au nevoie se aprovizionează unul de la celălalt, fiecare gospodărie fiind axată pe unul sau mai multe tipuri de produse.
Gospodăria tradițională este un element cheie al existenței satului transilvănean în sine. Auto-susținerea satului este posibilă datorită gospodăriilor mici și viceversa. Ciclicitatea menționată se păstrează de sute de ani, oferind o imagine de-a dreptul unică în Europa. Traiul în cadrul unei gospodării pune accent pe ideea de familie, produse cultivate exclusiv natural, creșterea animalelor și meșteșuguri, totul petrecându-se într-un spațiu de-a dreptul magic, cu un iz medieval.[15] [16]
Notă: Conceptele Transylvania World sunt parte integrantă din brandul asociației, iar folosirea lor trebuie să citeze sursa și să facă trimitere spre acest site.
