Satul tradițional transilvănean este unic în Europa, fiind locul unde tradițiile ancestrale și medievale încă se mai păstrează în zilele noastre și unde auto-susținerea acestuia este posibilă datorită structurilor sociale și a micilor gospodării demult dispărute în vestul Europei.
Satul tradițional din Transilvania, de regulă situat la poalele munților Carpați din România, reprezintă un element unic în Europa. Conservarea tradițiilor, obiceiurilor ancestrale și medievale, autosusținerea sa și gospodariile tradiționale care funcționează ca adevărate ecosisteme reprezintă unicitatea satului tradițional transilvănean. Frumusețea sălbatică a Munților Carpați contribuie la conturarea unei locații turistice de-a dreptul magice.
Produsele din cadrul satelor tradiționale sunt alimentele naturale în adevăratul sens al termenului ”bio ” sau ”ecologic”, cu mult superioare celor categorisite ca atare în Europa, ele contribuind decisiv la speranța ridicată de viață a locuitorilor satului tradițional transilvănean.
Satele tradiționale transilvănene sunt răspândite pe de-o parte și de alta a Munților Carpați, pe platourile montane, pe văi dar și la poalele lor, într-un mediu cu valoare naturală ridicată și plin de biodiversitate. Satele formate din puține gospodării (5-10 case) se numesc ”cătune„ și pot fi întâlnite chiar și la altitudini de peste 1400 m.
Primele atestări ale satelor s-au făcut în perioada medievală, dar termenul de ”cătun„ se conservă încă din vremea dacilor (strămoșii românilor de astăzi). Etimologia acestuia are ca și origine cuvântul indo-european ”ka-ton„care a fost preluat de daci ajungând astfel pe teritoriul României. Originea cuvântului ”sat„ provine de la cuvântul latin ”fossatum„ care înseamnă ”șanț„, termenul referindu-se la localitățile înconjurate de șanțuri de apărare.[1] [2]
Satele de deal și de munte ies în evidență față de cele de câmpie datorită faptului că sunt mai izolate, risipite și mai greu accesibile. Acestea se conservă din vremurile medievale, se autosusțin iar oamenii se adaptează folosind metode și unelte vechi; conservarea satului tradițional transilvănean fiind unică în Europa.[3] [4] [5] [6]
Primele influențe pentru satul tradițional transilvănean au apărut acum 5000 de ani, în spațiul actual al Transilvaniei locuind atunci Civilizaţia Cucuteni, cea mai veche civilizație atestată din Europa. Printre aspectele unice ale cucutenenilor este de remarcat faptul că ei au fost printre primii oameni care foloseau roata olarului, lăsând astfel în urmă o ceramică unică în Europa.
Tot ei au fost printre primii care aveau casele construite pe două etaje, realizare arhitecturală unică la vremea respectivă. Urmând exemplul transpus de cucuteneni, țăranul român a creat o arhitectură proprie a gospodăriei, ce dăinuie încă din perioada medievală, care se încadrează perfect cu mediul natural și care servește desfășurării activităților sale.
Unicitatea satului tradițional transilvănean se datorează faptului că acesta a rămas în mare parte intact, ca în urmă cu câteva sute de ani. Toate elementele înconjurătoare – Munții Carpați cu atmosfera lor mistică, aerul neplouat, alimentele complet naturale, structura socială din cadrul satului, obiceiuri și tradiții ancestrale – au contribuit pe deplin la conservarea unică a satului tradițional transilvănean.
Satul tradițional transilvănean lasă senzația unei imagini rustice, din cadru lipsind cu desăvârșire fermele și coloșii industriali. Agricultura, pomicultura, creșterea animalelor, pe scurt îndeletnicirile țăranului transilvănean, se realizează în general la nivel de gospodării mici cu producții restrânse, fără utilizare de chimicale nocive.
Astfel, Transilvania prezintă cadrul perfect pentru adevăratele alimente bio, calitativ mult peste produsele promovate în Europa ca fiind ecologice/naturale.
Puternica legătură a țăranului transilvănean cu natura, legătură păstrată de sute de ani, se materializează în construcția satului în sine. Natura i-a oferit țăranului transilvănean toate materialele necesare, de la lemn până la piatră, acesta reușind să integreze perfect construcțiile în mediul înconjurător.[7] [8] [9]
Casele tradiționale transilvănene alcătuiesc practic un mic ecosistem autosusținut în cadrul satului, care reprezintă la rândul lui un alt ecosistem. Imaginea generală a satului tradițional transilvănean poate fi comparată cu imaginile feerice din filmele hollywoodiene de mare buget, peisajele naturale întâlnite putând servi drept inspirație pentru orice producție epic-fantasy.
Viața sănătoasă din cadrul satului tradițional este datorată în primul rând conservării menționate mai sus. Izul de-a dreptul rustic oferit de sat, se păstrează și mulțumită unor elemente tot mai rar întâlnite în peisajele moderne. Astfel, pe străzile satelor se mai pot întâlni căruțe trase de cai care servesc (pe distanțe scurte) ca mijloace de transport, poluarea lăsând locul aerului natural de munte.
Fântânile din curțile sătenilor sunt o sursă perfectă pentru apă cât mai proaspătă și naturală, care este folosită nu doar de către oameni, ci și pentru animalele crescute de către săteni. În Transilvania putem găsi animale domestice care se hrănesc în libertate, cirezile de vaci sau turmele de oi putând fi întâlnite pe colinele aflate în jurul satelor.
Acest aspect practic reprezintă ciclicitatea găsită în folclorul românesc, dar transpusă în viața de zi cu zi. Alimentația naturală oferită animalelor le face pe acestea să ofere la rândul lor hrană sănătoasă beneficiarilor, care în acest caz sunt tot sătenii. Aceștia folosesc legumele din propria gospodărie și produsele provenite de la animalele crescute tot de ei. Gustul unic al preparatelor tradiționale transilvănene se poate regăsi într-o sumedenie de mâncăruri și băuturi specifice acestei zone de poveste.[10] [11] [12] [13]
Autosusținerea satelor este în strânsă legătură cu îndeletnicirile sătenilor. Astfel, aceștia se ocupă cu agricultura, cu creșterea animalelor sau cu învățarea meșteșugurilor. Specializările lor sunt de așa natură încât să se poată ajuta reciproc, serviciu contra serviciu, eliminând astfel intermediarii. Fiecare gospodărie din cadrul satelor este specializată pe unul sau chiar mai multe tipuri de produse, astfel încât autosusținerea satelor devine fezabilă.
Tradițiile ancestrale bine conservate se manifestă în portul tradițional și în folclorul extrem de bogat care stă la baza conceptelor Transylvania World. Elementele mitologiei dacice s-au materializat în motivele tradiționale cusute pe costumele populare purtate de către săteni. Toate modelele de pe costumul popular tradițional au un mesaj social și spiritual, temele întâlnite fiind aceleași ca și temele bogatului folclor românesc, subiectele oscilând de la existențialism și primordialitatea naturii până la atemporalitate, relativitate, ciclicitate și echilibrul universal.
Transhumanța, un aspect esențial pentru istoria și cultura Transilvaniei, se conservă și în ziua de azi. Deși în Europa ultimilor 100 de ani această tradiție aproape că a dispărut din cauza apariției agriculturii industriale, Transilvania este locul unde această deplasare sezonieră în zonele de relief cu pășuni bogate încă s-a menținut vie, o altă dovadă a unicității acestui teritoriu de-a dreptul magic.[14] [15] [16] [17]
Toate elementele de mai sus constituie puncte cheie pentru susținerea unicității satului transilvănean. Rezultatul cel mai important al traiului în mijlocul naturii, cu activitate fizică intensă și cu alimente complet naturale ce încă se produc în România, este speranța de viață ridicată, o caracteristică a satului transilvănean.
Satul tradițional transilvănean oferă un cadru turistic ideal, predispus îndeosebi pentru lumea filmului datorită aspectelor sociale și tradițiilor antice și medievale care încă dăinuie în ziua de azi, dar și datorită cadrului natural oferit de Munții Carpați.
Notă: Conceptele Transylvania World sunt parte integrantă din brandul asociației, iar folosirea lor trebuie să citeze sursa și să facă trimitere spre acest site.
